intrupari

Oameni lipsiti de curiozitati. Oameni care nu-si construiesc oglinzi, care o sterg doar cu produse chimice, corozive, pe cea veche – oglinda oglinjoara.

Oglinzile mele s-au prafuit, multe au deformat, dar au sclipit candva, au mirosit a mare si a ploi din ceruri indigo in ceruri indigo si-au avut gust de ochi albastri.

 Cuvintele construiesc. Edificii efemere, cu bolti inalte si turle de aur sau retele fragede, pufoase, diafane. Cel mai usor a fost sa-mi daruiesc cuvinte si sa slefuiesc oglinzi din care ele sa lipseasca sau sa fie doar un mediu perfect de transmisie, de reflectare.

“Femeile care citesc romane roz au o disponibilitate cu x% mai mare pentru sex decat restul femeilor”. Pe un ecran la coafor. N-am timp de Sandra Brown, ma ocup cu teorii de final ale Lost.
Citind comentarii la selectia Eurovision pe un site, am vazut cum un program prea constiincios a inlocuit peste tot numele Paulei cu stelute (*). Au si programele politiste umorul lor.
Cred ca a venit primavara, sunt -4 grade dar e soare si fetele zambesc in Copou cu pielea si sufletul.
Ieri am avut ore la Facultatea de Geografie – cand am trecut pe langa Biblioteca, am stiut ca e aproape vara, o vara cu ten masliniu si dinti perfecti.
Am 4 momente trecute, daca nu magice macar luminoase, la care ma uit din cand in cand ca la niste pietre pretioase, ca-n globul de cristal. Fara regrete, doar cu bucria proprietarului care le vede nealterate.

Dintr-un curs: sa vorbesti despre functiile nelineare e ca si cum ai vorbi despre neelefanti. Citatul poate sa nu fie exact, eu nu retin decat metaforele, in acest caz neelefantii.

As povesti si n-am ce, sunt goala. Pe dinauntru, pe dinafara am uitat cum e sa fii goala si frumoasa. Tot timpul ma imbrac, repede in halat ca sa-l usuc pe Andrei, repede in pijamale ca sa nu ma intalnesc dezbracata cu mama sau mama soacra, repede in sarafane atent contorizate si accesorizate pentru scoala.

Prima zi de scoala – am fost indispusa dar deja am trecut la profesionisti, pot sa ascund asta si publicul sa rada la glumele mele facute pe pilot automat, informatia sa se transmita nealterata. Unde mai pui ca m-am facut simpatica si in ochii unui auditoriu exclusiv feminin, am o grupa de 19 studente, fara baieti.

De plans am plans pe hol, cu Corina, care l-a lasat pe micutul ei la munte, la parinti, iar el a facut febra aproape de 39 si n-a mai vorbit. M-am speriat cand l-am vazut si pe Andrei stand cu capul pe genunchi intr-un colt, fara sa spuna nimic si cu o figura absenta – il lasasem in camera cu 2 copii mai mari care l-au ignorat, el nu a plans, doar s-a inchis ca-n cochilie.

Un prieten, asa cum cred eu, este un miracol in viata, este ceva rar, iar cel care il are, asa cum inteleg eu, este un om ales. Prietenia este la adapostul deviatiilor de perceptie pe care le produc sexul sau sangele. Si iubirea, sexul si sangele, adica parintii, fratii, rudele, starnesc in fondul intim al tuturor o subiectivitate greu de controlat, invadata de alte emotii decat prietenia. O adevarata prietenie este aceea din povesti, din basme. Este cea in care prietenul, asa cum se spune in povesti, “”daca vede ca pe batista au aparut trei pete de sange”, vine. Si vine de oriunde ar fi el. Si tu stii ca va veni. 

Aurora Liiceanu, Prin perdea

Ieri am mancat un caramel cu aroma de rata la restaurantul chinezesc, dar am primit o rochie super frumoasa, bej cu verde smarald.

Azi e lunea de dupa un week-end de supravegheri, suntem terminati de munca (si eu si colegii mei), am de corectat o mie de teze din restante, dorm pe mine, ora 18 la scoala e prea mult.

Of, of, of.

Am terminat trista cartea.
Am luat alta din raft – inainte de sarcina, de Craciun, i-am cerut lui M. (a se citi Mos) colectia Saramago. N-am citit inca, la 2 ani distanta, Eseu despre luciditate, Intermitentele mortii si Istoria asediului Lisabonei. E timp.
Gandisem in ultimele zile, visasem in ultimele nopti, despre iubire, iubiri, atractii. S-au sters, s-au pierdut in finalul Omului duplicat. Am, la scara mai mica, sentimentul de absenta dureroasa de dupa o moarte. De dupa doua morti.

cel mai mult mi-a placut pisica 3D din reclama la Alice in Wonderland.

Am si vazut filmul fara chef, la 20.30 dupa 10 ore de scoala – mi-a cazut complet moralul cand am aflat, la intrarea in sala, ca dureaza 3 ore. Iar cand l-am vazut pe M. comandandu-mi o bere FARA ALCOOL a fost chiar culmea.

Nu sunt carcotasa, nu neg ca e un fel de milestone in istoria cinematografiei, doar ca n-am fost in the mood.

Am ras la iesire, dintr-un grup de baieti din spatele meu s-a auzit Data viitoare mergeti pe mana mea, va duc la un porno 3D.

Azi, in plus fata de ieri, ma doare si spatele. Si stomacul de la pastile, numai un Panadol la 4 ore imi mai linisteste durerea de cap.

Imi plac fetele care vin la examen machiate peste oboseala noptilor de invatat. Si eu, inainte de fiecare test, dupa ce ma trezeam la 4 sa recapitulez, ma machiam in tihna de la 7 la 7.15, timp in care nu ma gandeam la nimic, ma rupeam de materie si miile de cuvinte furajere inghitite se digerau, formand ceea ce numim eufemistic cunostinte.

Am laringita, amigdalele aproape-mi ies din gura, creierii durerosi din cap, 10 zile de antibiotic.

Tot ce-as mai fi vrut sa scriu pare derizoriu (exformatie). Nici macar faza sesiunii (o studenta mi-a raspuns, in scris, la subiectul “exemple de tehnologii biometrice folosite in activitatea organizatiilor cunoscute de dvs.” AMPRENTA GENITALA) nu mi se mai pare comica.

Astept sa-mi treaca, mai scriu.