Sarbatori fericite!
Un Paste fericit!
Archive forAprilie, 2008
:)
Ieri, fetitza mea a facut mari giumbuslucuri in burta, mi se cutremura mijlocul de cat de agitata a fost. M-am speriat un pic. 
Cred ca a intuit ca M. a gasit bilete si ne ia cu el la campionatul european. Poate mergem la Freiburg, sa mancam o pizza la Firenze, sa bem absint in Schlappen, sa ne cumparam cercei de aur mai scumpi de 16 euro de la Kaufhof si sa ne facem poze la Martinstor. Si sa vedem daca la Norma mai lucreaza doamna din Romania care ne mai scutea de pfand la bere.
Tot ploaie
Azi m-am intrebat daca fostele mele colege de Colegiu National Eudoxiu Hurmuzachi scriu, sub pseudonime greu de descifrat, in bloguri. M-am gandit la Otilia, la Any, la Lili si la Anca si mi-am dorit ca ele sa fie autoarele paginilor cu cele mai comentate insemnari. 
Si la baietii pe care nu i-am mai vazut niciodata dupa ultima zi de bac, in special la Dorin.
Si la baietii pe care nu i-am mai vazut niciodata dupa ultima zi de bac, in special la Dorin. Ploaie
Iar ploua … cu atata persistenta si mohoreala incat, uitandu-ma la o emisiune in reluare pe TVR Iasi, nu mi-a venit sa cred ca imaginile cu soare si albine bazaind erau numai de ieri…
*
Fantastica maturitate, prospetime si coerenta a lui Filip Florian, in
.(Citesc in continuare Anul mortii lui Ricardo Reis, dar in background. Saramago -ca un substitut la paharul de vin rosu al aproape fiecarei seri de dinainte de sarcina).
*
Un final de film si un gand… Filmul e Grey’s Anatomy, pe care nu il urmaresc dar care imi place cand il mai prind, pe sarite. Gandul e legat de reactia naturala a unei femei trecute de 26 de ani in fata unei cereri in casatorie. Reactie care, oricat de surpinzator ar parea, nu are nimic de-a face cu entuziasmul ci mai degraba cu o analiza rapida, fulgeratoare a gravitatii situatiei. Si cu o decenta tacere, pre- sau post-acceptare.
*
Constatarea (profunda, nu gluma 
) de mai sus s-ar putea sa fie in super-ton cu dorul meu de duca din ultimele saptamani.
) de mai sus s-ar putea sa fie in super-ton cu dorul meu de duca din ultimele saptamani. Fara titlu
De regula nu citesc comentariile la articolele din ziarele on-line – pentru ca multe sunt sub-urbane si aproape toate foarte patimase. Azi m-am scapat de sub control si am urmarit cum se cearta lumea sub un articol cu Hillary Clinton si sustinerea avorturilor, de pe Hotnews. Cei mai vehementi erau, bineinteles, barbatii cu post-uri de genul "la cratita, ucigaselor…". 
Eu sunt anti-avort, ca urmare a educatiei primite si a felului meu de a fi, dar asta nu inseamna ca restul femeilor nu trebuie sa aiba dreptul de a decide… M-am intristat.
Eu sunt anti-avort, ca urmare a educatiei primite si a felului meu de a fi, dar asta nu inseamna ca restul femeilor nu trebuie sa aiba dreptul de a decide… M-am intristat.Am zambit amar cand am mai citit si ca Barack Obama nu stie exact daca existenta intrauterina se poate numi sau nu viata. De aia e bine sa mai mearga si barbatii la ecografii si sa vada cum un embrion sau fat de 10 saptamani da din manutze si picioruse, deranjat de ultrasunete…
Am visat…
… ca zburam, ca un zeppelin, peste orasul meu natal.
Ca ma scufundam in apele niciodata albastre ale raului, ca zambeam de panselutele strivite sub ploaie la poarta romantica a unui baiat care avea sa se dovedeasca mai tarziu un jalnic adult de mare succes, ca aveam biciclete si ca aerul era violet si mirosea a lumanari din flori de castan.
Mi-e dor de Simona.
Afara a fost un accident, au venit masini de politie si ambulante.
Ieri cred ca s-a miscat fetitza, am simitit ceva impingandu-ma.
M-am uitat la poze cu Freiburgul, mi-am amintit ca in Finlanda numele tuturor strazilor se termina in "katu" si plaja cu bile mari de piatra din Dunquerque.
Mi-as dori sa fiu mai ambitioasa, sa valorific cumva orele mele libere. Dar nu fac nimic – azi m-am trezit razand cand am vazut cat de verde si vesela e lumea, am mancat un pachet de biscuiti cu portocale si ciocolata, jumatate de Schogetten, am fost la mall si am vazut un Tiguan si un catalog cu multe feluri de Beetle.
Idila prin efractie…
…. Si-a mai spalat Jude Law pacatele din insipidul Alfie. Si Londra, difuz-luminoasa, verde si uda, asa cum e ea de fapt. Si am stiut ca s-au intalnit la Greenwich, pentru ca am fost si eu acolo. Datorita Simonei.
Abia astept sa ma vad cu micutza mea pe burta si sa o vad ca e frumusica si sanatoasa.
Amintirea unei bucurii multiple
In copilarie, de 2 ori pe an, mergeam la gara cu bicicleta sa il asteptam pe "mosul" (tarziu m-a invatat tata ca nu e frumos sa spui asa, tre’ sa spui "bunicul"), care venea de la santier, din sudul tarii. Santierului, nu stiu de ce, ii spuneau ai mei si "copca". Aveam emotii legate in primul rand de persoana acestui bunic, destul de straina mie si de neincantata de copii. Dar, in compensare, nenumarate erau bucuriile drumului la gara, unde:
- vedeam un tren cochet, mic si verde, in care tata ma lasa sa urc si sa alerg;
- ma intalneam cu un impiegat numit Patap (?), care avea un caine soricar lung de 1 metru;
- primeam o moneda argintie de 5 lei, cu care puteam sa imi cumpar exact 2 napolitane invelite intr-un celofan desenat cu cirese rosii (intr-o primavara am cumparat o napolitana si pentru mama un martisor cu o barza pe un grilaj argintiu care tinea in cioc un copil invelit intr-o paturica rosie – avea sa apara in cateva luni Adi).
O sa scriu un articol…
… despre "suprainformarea in sarcina". Eu si asa sunt genul ipohondru si panicat, dar dupa ce am citit x insemnari cu "raceala si sarcina" sunt de-a dreptul ingrozita.
Si ma amuz cand realizez cat ma destind la orice discutie cu femei peste 40 de ani, care trateaza foarte degajate restrictiile astea "noi" cu "fara Paracetamol" si "fara alcool"…
Convalescenta
Am fost foarte racita.
Si suparata din acest motiv.
Am vazut:
- telegondolele de la Piatra Neamt, super dragutze. "Circulau" cu o constanta comica pe o vreme de sfarsit de lume, doar ele rosii intr-o lume uda si gri;
- Juno. Si m-am gandit la diferentele intre el si 4-3-2 si la cat de interesant ar fi fost sa ia amandoua parte la aceeasi competitie, ca rezolvari extreme si radical opuse ale aceleiasi "probleme". Si am descoperit, intr-o discutie, ca solutia lui Juno e solutia mea, iar 4-3-2 ar fi solutia lui M. El nu intelege felul meu lejer si "libertin" de a vedea lucrurile – dar eu stiu ca nici o greseala, in afara de cele ce duc la pierderea vietzii, nu e de neiertat;
- Lisabona, cu ochii semi-brazilieni ai lui Ricardo Reis. O sa o vad si cu ai mei, candva.
