intrupari

Iar ma simt de parca ma uit pe geam la plecarea lui Alice.

Ma inalbastresc de tristete cu gandul la cateva atitudini de demult, care nu m-au definit si pe care le regret atat de profund tocmai pentru ca nu sunt reparabile. Pentru care am pierdut o prietenie. Nu cine stie ce mare prietenie, dar… Prea am fost mexican girl.

Asta din ciclul "sor’mea, tu cateodata esti asa de desteapta, dar cateodata esti asa de proasta".

*

Nu cred ca exista melodie mai frumoasa decat Have you ever seen the rain.

*

Si, pe langa ca "sunt foarte invidioasă pe alţii pentru o mulţime de lucruri pe care nu mi le doresc neapărat", mai si vreau sa epatez degeaba, de cele mai multe ori.

bate palma, bate bravo, o imita pe bunica tusind, fornaie, danseaza, chiar si pe muzica din biserica.

Gandurile de azi:

- cat de putin stiam acum 3 ani despre Van Gogh si cat de in detaliu stiu acum picturile lui – si chiar asa, atatea informatii m-au surprins la Amsterdam si imi sunt asa de datoare cu Starry night;

- caut un orfelinat sau o familie catre care sa donez hainutze;

- pe 31 august Adi ar fi implinit 26 de ani. N-am facut niciodata nimic spectaculos care sa-l evoce, am mestecat tot timpul durerea asta ca o guma neagra, otravita, poate ca acum, la 7 ani de la moartea lui, ar trebui sa fac ceva … vesel. Ca-n filmele americane;

- ce derizorii sunt toate celelalte ganduri.

 

Noi 2, Greenwich, 8 iulie 2009

 

Noi 2, Greenwich, 8 iulie 2009

Ei.

A trecut un pic de cand ne-am intors. Iar dosarele de acreditare si admiterea au anulat tot ce-a fost proaspat in concediu. Si-asa nu ma mai emotioneaza intr-un mare fel Occidentul, asa ca ma grabesc sa scriu ca sa nu uit.

 

Momente magice (putine):

 

Momente supermagice:

Chestii interesante:

Momente critice:

In rest:

Pentru indepartarea de Gabi, ma simt vag vinovata – vag pentru ca in lumea mea nu-i gasesc nici un motiv, pe cand in ultrasensibilitatea ei sigur a fost unul. Si nu s-au mai legat lucrurile in nici un fel - prietenia noastra s-a terminat definitiv cand ne-au inceput casniciile. Vine o nunta la care ne-am putea revedea si stau si fierb si nu stiu daca s-o sun, penultima data am vorbit cand ma duceam sa nasc si m-a intors pe dos, recomandandu-mi la modul violent nasterea naturala, cand eu deja programasem cezariana si o anuntasem despre asta, iar ultima data am sunat-o de ziua ei, 19 octombrie si a fost conventional, banal.

 *

Cartea lui Calin, care as vrea, vorba lui Firmin, sa fie o carte cu C. Si pe care aman sa o incep. Am pentru ea 4 zboruri, de fapt 2, o sa i-o las Simonei la Londra, Suvenir Siretean.

*

Radu Pavel Gheo e la Iasi. Cum ar fi sa ne intalnim pe esplanada, poate parintii Alinei locuiesc in Nicolina 1…? Ar fi mai bine ca la Zurich, cand am vorbit cu T. Giurgiu, si aproape la fel de bine ca la intalnirea cu Stratan, la Constanta. (Micile mele placeri trebuie sa treaca neobservate acum, cu Michael).

*

In efluvii (stiu si cuvinte de astea) de culoare vin spre mine impresionistii, ca Muntele la Mohamed. Pictura zilei de azi, Umbrelele lui Renoir.