intrupari

http://www.infouaic.com/libertate/

si nu unul oarecare, ci exact cel care de la care am invatat Contabilitate, si-a lansat azi o carte careia ii doresc succesul meritat:

Felicitari!

… si aceasta ninsoare rece si rea. Si copiii nenascuti ai prietenelor mele, si tonalitatile stranii ale vocii lui Andrei. Didei.

Dar azi, pe langa sau in cine sunt eu?, nu ma pot opri sa nu ma intreb ce parte nestapanita din mine ma duce noptile, cu o frecventa prea mare, in aceeasi poveste a altcuiva, construita in cele mai himerice decoruri si cimentata cu senzatii nepermise. Nu inteleg.

Fara legatura:

Gloria dintre patru pereti intrece slava imparatiilor. (Cioran catre Noica, despre el si Simone)

“Cum patrunde spiritul in lume?” O conferinta a lui Gabriel Liiceanu. Nu-s “indrituita” sa vorbesc despre, n-am competenta sau stil. Dar am o anecdota (e triviala, in ambele sensuri ale cuvantului). Lili, absolventa de Litere la Bucuresti si au pair&studenta la Freiburg, mi-a spus in una din Termin-plimbarile noastre, cu majora satisfactie: Stii pe cine am vazut azi la Aldi in Guenterstal? Pe Liiceanu, cumpara piftele! Dupa cate aere de superioritate am inghitit de la el in facultate… sa ne vedem la rand la piftele… ironic…  Ne?@! Asa vorbea ea, cu “ne”, iar naduful ei de atunci si un fel de grimasa de lehamite vis-a-vis de ce-i oferise Romania si ce avea in Germania  mi-au ramas pe suflet definitiv. Azi, in conferinta, cand a adus vorba cu familiaritate despre Freiburg, mi-am amintit de piftele si am zambit. Si am simtit si eu oarece ironii, nu stiu daca reale sau induse de Lili cea de atunci.

… am fost la Bucuresti, o frumoasa si scumpa capitala europeana.

Stand-up comedy la Deko (amuzant, scurt, fetelor li s-a parut vulgar, pe mine nu m-a insultat limbajul mai mult decat incarcarea notei de plata), Ho-ho-ho la Plaza Mall (nu recomand decat pentru a vedea primul experiment de gen Home alone partial reusit in Romania), Stefan Banica Jr. (un spectacol impecabil, o voce buna, invitati, baletul Dansez pentru tine, lumini, focuri, merita banii etc. – cu toate acestea, nu m-a emotionat deloc, n-a transmis mare lucru - m-am gandit la Smokie, cativa mosneguti a caror singura recuzita au fost niste cutii de bere romaneasca,  dar care au innebunit efectiv o sala de fani si ne-fani cantand Alice), un youth hotel - Hello – cu o identitate vizuala simpatica si plin de niste adolescenti tonici veniti la un congres, un restaurant excelent, Balcic.

Atat.

A trecut, pentru mine si M., vremea Scurtelor Mesaje Senzuale. Azi ne facem reprosuri pe chestiuni fundamentale, ne crestem copilul si ne implicam – refulam in politica. Macar am invins, desi nici aici inspre liniste, ci inspre scandal.

Toate se pot limita la affordances, sau non-affordances, traiasca Stamper si formatia mea de tocilar.

Dar imi imbraca iarna trupul de ceatza, se contureaza usor nevoia de shopping in spiritul sarbatorilor, gandesc dorinte pentru Mos, vineri plecam la concertul de Craciun al lui Banica si, peste toate, pe langa toate, exista acesti minunati baieti si cartile lor: Florin, Lucian, Matei si Florian, Radu sau Pavel sau Gheorghita. Si domnul Dan Lungu, si Saramago cu Omul sau duplicat.   

Starea de disconfort a devenit una de agitatie maxima si lipsita de sens. Chiar si asa, recomand Sofia, Sucevitza, ceafa de porc cu chimen si tocinei. N-ar trebui – l-am auzit candva pe Cristoiu infierand niste doamne din politica romaneasca pentru ca au comandat, fara finete si respect pentru stomacul propriu si pentru poporul flamand, porc cu cartofi prajiti intr-un restaurant unde se afla si el. Oricum cine stie ce doamna nu-s iar prezentzele diafane nu m-au caracterizat niciodata. (Si, intre noi fie vorba, optiunea 2 era somon – porcul pestilor, vorba dr. Burlea). Am fost si la Putna, in frig si liniste, la mormantul lui Stefan ardea o candela si se inchinau calugari.

Revenita “acasa”, in dulcele targ, am vazut un miting electoral ca un sarpe rosu trecand prin fata geamului meu.

Undeva intre toate cele de mai sus, am gandit:

zeci de cuvinte vaso-dilatatoare pe minut. pulsul. mana ta rece pe manerul de ebonita al cutiei de poezii care sunt.

 (Se (va) spune de fapt “care este”).

Important e ca am flash-back-uri si flash-forward-uri in care vad din nou lumi nevazute, intrupari, aud coliziunea cuvintelor inundandu-mi inima.

(Pragmatic, am gandit si ca, asa cum chinezii vad organele sistemic – cum ar fi sistemul respirator = un singur organ, tot asa cand te casatoresti nu te casatoresti cu un om ci cu un sistem. Am gasit si cauza surescitarii).