Timorata si fara sir,
in fata tastaturii.
Azi trebuie sa-mi cumpar un CAIET, ma duc la un curs intensiv de engleza. N-am mai avut caiet de 10 ani, doar tastaturi.
Corina mi-a dat Vanatorii de zmeie. Indopata cu Euthyrox si Duphaston, nu pot insa citi despre pusti violati si oameni macelariti pe stadioane. Mi-e destul pentru a-mi mentine depresia aceasta minunata tara, in care:
1. mocanitza cu aburi de la Moldovitza e alimentata, sub ochii mariti ai copilului fascinat de Thomas&Friends, cu navete de plastic. Nu-i de mirare ca scotea, pe drum, un autentic “fum negru si inecacios”;
2. un chiuretaj e intrerupt si o pacienta e coborata pentru mine de pe masa, doar pentru ca doctoritza mea e sefa de clinica (n-am oricum cuvinte sa descriu felul impetuos in care am intrat impreuna cu ea in cabinet, direct intre picioarele bietei femei). La palpare, constata ca ovarul meu stang e “polichistic si are aproape 6 centimetri”. Rezidentii numai ca nu aplauda. Mai taziu, la un ecograf facut la un cabinet privat, ovarul iese perfect normal si de 2 cm. Tot azi, intr-o zi se pare de mare inspiratie pentru ea, gaseste o explicatie pentru durerea mea din partea dreapta a abdomenului, care dateaza din februarie: e reflexia durerii ovarului stang, pe care eu o simt, nu se stie de ce, in partea dreapta. Mai vrea si sa-mi faca niste injectii sub anestezic si nu stiu daca sa ma duc;
3. la o pensiune de 4 stele din Bucovina, ii cer chelnerului un suc cald (adica nu din frigider), pentru Andrei. Vine tulburat dupa 15 minute si spune ca n-a gasit decat Santal de pere. Am vrut sa-i comunic legea potrivit careia orice sticla de suc pusa intr-un ibric de apa fiarta se transforma in suc cald, dar nu m-a lasat inima.
Atat din lumea inconjuratoare. De azi, cu Dumnezeu inainte, cercetez. Am inceput capitolul 1 la disertatia postdoc. Adica am scris titlul.