Trebuie sa ma mut
de pe aceasta platforma ne-apetisanta, dar la anii mei mutarea e grea.
La Milano n-am mai fost fata de acum 8 ani, intrebatoare si bucuroasa, ci o “doamna” preocupata de shopping eficient si performanta peste medie la conferinta. M-am uitat atenta la vitrinele designerilor si mi-au placut, am baut cateva cafele neiesite din comun si am mancat un tiramisu bun, foarte bun. Am mustacit vazand cum pizzeriile si alte restaurante cu specific national sunt deservite majoritar de asiatici. Am privit cu ingaduinta toamna, cu un aer pretios, imprumutat din Eat, pray, love .
Una peste alta, m-am odihnit. Nici nu-mi trebuia mai mult, la varsta mea infuziile de romantism pot fi letale. 
Chiar si dupa numai 2 zile de Occident, am strans din dinti cand am ajuns in aeroportul Iasi , ca si cum as fi fost proaspat adusa la realitate din Matrix.
